Tuesday, April 10, 2007

Clipe de rahat...



Nu sunt o persoana pesimista, nu e genul meu sa fiu pesimist si nu vreau sa fiu pesimist, dar din pacate (-le noastre) nu se mai poate. Traim niste vremuri de rahat in care am ajuns la concluzia ca cele mai pretioase lucruri din viata au devenit mai josnice decat iti poti imagina vreodata si nimeni nu mai tine cont de ele. Se duce dracului tot in lumea asta si vreau sa mai privesc si eu in ochi o persoana cu caracter, vreau sa mai privesc in ochi un OM. Nimeni... Pe masa..., cred ca si eu am pierdut pe undeva printre vorbe grele, certuri, injuraturi, si zile urate acea urma de umanitate... Iei atatea palme de la viata incat te saturi la un moment dat si ceea ce doare cel mai mult e ca ajungi sa iti dai seama ca asta iti distruge tot ce ai mai frumos in tine si ca nu stii daca mai poti repara ceva. Te simti fara scapare si ai da zece ani din viata sa mai stergi niste lucruri de pe hard disk, dar nu se poate... a dracului de treaba, ar fi fost misto, nu? Daca cineva mai simte inca linistea unui apus, ma bucur daca m-ar invata si pe mine, eu am... cam uitat momentan si, sincer, e o senzatie mizerabila.......